vineri, 31 iulie 2009

Payday . In and out of... focus . Din intuneric .

PAYDAY
29 iulie si a trecut o luna de zile de cand, umil si cu o teama pana in varful degetelor, am calcat pragul locului unde lucrez. 29 iulie si gasesc pe masa mea fluturasul care ma anunta ca a venit una dintre cele doua zile de salariu. "Rest de plata : --- " . O suma frumusica imi spun in gand, impaturesc hartia frumos, o pun deoparte si constat dupa 5 minute ca mainile incepusera sa-mi tremure. Intrebarea imi rasuna in cap : "Ce-mi cumperi din primul tau salariu?". Inventez. In gandul meu : "O bicicleta de care te vei indragosti". Surad amintindu-mi gandul. Ai nevoie de o bicicleta sa patrunzi in lumea mea. Ai nevoie si tu de una pentru a simti aerul rece repezindu-se spre tine intr-o dimineata de vara. Ai nevoie si tu de una pentru a simti alunecarea lina, plutirea. Am EU nevoie sa te privesc cum strapungi aerul, scapand din ochi cele doua picaturi de... fericire. Iarta-mi romantismul, iarta-mi visul de a calca pe biciclete aleile nenumarate de pe malul apei.

Ai si tu nevoie de una .

IN AND OUT OF...FOCUS
"Iti place melodia asta?" Raspuns : "Nu, imi suna parca prea comun..." . HALO. Apare ca si cu ar fi dupa geamul mat ce se intinde spre infinit. Uneori, de dupa geam, parca ar vrea sa m-atinga, uneori innebunesc privind-o, innebunesc stiind ca-i acolo, dar sub scutul EI de netrecut. Se indeparteaza, se apropie, dar nu de ajuns. HALO. O urasc pe HALO, auzind-o cantandu-mi noaptea ma infior, auzind mereu "Iti place melodia asta?" ... Cine in afara de mine si EA ar fi stiut ca in cateva ore vom fi HALO unul pentru altul, despartiti de un geam aburit? HALO. Mereu acolo, mereu nedistingand priviri, zambete sau intristari.

DIN INTUNERIC apar felinarele trecand in viteza. IN INTUNERIC ma afund, aerul sfichiuind ca un bici in apropierea urechilor mele ce treptat se astupa. Las orasul sclipind in lumina si navalnic ma astern la drum. "Adio, adio, romantica urbe, adio zadarnic si dulce trecut"... Furia picioarelor mi se amplifica necontrolat, ca apa unei cascade mi se involbureaza trupul, spasmodic respir. DIN INTUNERIC vine o privire, ca un glont imi strapunge amintirea si soptit aud "Tare drag imi esti!" . Picioarele mi se opresc. Lasandu-mi capul pe spate si cu ochii inchisi doresc ca vantul din fata sa ma loveasca atat de puternic incat sa ma arunce spre cer. Incetinesc, aproape ca elanul mi-l pierd. Si-n timp ce pleoapele mi se intredeschid, in timp ce INTUNERICUL prinde forme, vantul devine o suflare. "Ti-am suflat cu dor pe gene" inima imi canta nestavilita...

DIN INTUNERIC vin... spre CULORI ma indrept!

2 comentarii:

  1. Cate noua luni, opt ani, cate sase ore pe zi..si n-am stiut ca scrii asa frumos. Felicitari :) Pentru ce simti si pentru felul in care povestesti ce simti!

    RăspundețiȘtergere
  2. Iti multumesc pentru apreciere Irina :-) Nu pretind ca as scrie frumos, pur si simplu am un amalgam de ganduri si cand vine momentul sa le dau "grai" se aranjeaza asa cum se vede... un foarte mic artist si atat :-)

    RăspundețiȘtergere