Jurnal de bord

Parca o infinitate a trecut de cand nu am mai scris, caci de cand programul de gradinar la AEM este foarte incarcat, n-am avut timp sa tai frunza la caini nici macar pe blogul meu. Mereu apare cate ceva si de multe ori acel lucru este somnul. Fir-ar sa fie cum ma izbeste somnul in plex de cum intru pe usa micutului meu apartament! Nici sa mananc nu-mi arde, nici hainele sa mi le pun in dulap n-am chef, ce credeti ca fac? Ma culc? NU! Repede, repede sa intru pe forum la aria Foto sa vad ce se mai intampla, sa vad cu cine ma mai cert eventual. Apoi repede sa verific si Bursele Foto, nu ca as avea bani, dar na, e un tic nervos! Si hop, deja e ora 18. Ma pun sa dorm. Ma trezesc ca un pasa la ora 22 si ma lupt cu mine pana la ora 23:30 sa ma conving ca am pierdut o zi degeaba :D Apoi dupa asa o lupta incrancenata intre eu-rile mele, ghici ce, mi se face un somn de nu te vad bine! Somn usor si gata, mi se taie filmul.

Totusi, acum este bine sa informez populatia ca nu-s atat de lenes pe cat pare. Fiindca mai ies la plimbare cand trebuie sa-mi duc deseurile menajere la cosul aferent si cat de curand imi voi "lansa la asfalt cu gropi" si bicicleta pentru a-i induce parului meu senzatia ca este batut de un vant de Londra.

Si fiindca-s bolnav cu schiatul,am fost si la Straja de curand. Bineinteles, cazat in bomba lui Mesty. Nu ca as fi pretentios la conditii, n-a fost pana la urma rau sa dorm in frig. Si mi-am dat seama cat de bine ma simt la munte incat n-am putut fi nervos cand am primit explicatia : "Iar s-a imbatat ochelaristul azi noapte si a uitat sa bage in focul de la centrala!".
De schiat, am schiat bineinteles cu disperare, de unde si lipsa vreunei poze ca amintire. Am avut parte de un soare atat de zambitor, ca-i vedeam toti dintii, iar sufletul aproape ca-mi gafaia la modul in care il hraneam. Zapada spulberata de schiuri si varfurile albe de la orizont, cerul de-un albastru perfect si aerul ce simteam ca-mi taie fin chipul... ce-ti mai poti dori in afara de inca o tura? La un moment dat am fost nevoit sa ma opresc in varf. Mi-era atat de foame ca as fi inceput sa-mi rod unul dintre betele de schi. M-am lasat in clapari, mi-am trantit fundul in zapada moale si am mancat CEL MAI BUN ou fiert de pe fata pamantului si CEA MAI DULCE, GUSTOASA si ZEMOASA portocala din viata mea! Apoi, satisfacut, am tras un ranjet de fericire soarelui si-am trecut din nou la "treaba" pana a venit ora plecarii.

Mi-am facut timp si pentru aparatul meu. Jucandu-ma cu niste origami facuti de colegul meu de lucru, Generalul Mizu, am reusit sa realizez un cadru conceptual care-mi pare unul dintre cele mai bune ale mele. Si nu ma laud, dar mi-a fost destul de apreciat :P PS : inimioarele EU le-am decupat!

Si-am mai facut ceva. Am plecat pe "sestache" vineri seara si m-am prezentat in fata usii tale cu cele mai dragute lalele portocalii pe care le-am gasit. Cand te-am auzit spunand "Eram sigura ca ai sa vii!" am stiut cat de dor imi era sa te vad si sa te strang in brate. Ti-am imortalizat in minte zambetul inconfundabil si conturul verde al irisului ochilor in lumina soarelui de martie. Ma bucur nespus ca m-ai lasat sa beau din ceaiul tau facut cu inghetata zgaltaita si ca m-ai lasat sa-ti fac un cadru care acum nu-mi mai iese din suflet...

Acestea fiind spuse, nu mai am sa zic decat salutul antipatic banateanului : "pa pa, pa pa!"