Un prim Post

Primul Blog. Probabil singurul. De ce acum? De ce intr-o seara cand afara-i furtuna? De ce cand tocmai simt cum durerea de cap alearga spre mine? Raspunsul meu la astfel intrebari a devenit in ultima vreme scurt : asa a fost sa fie.

Fotografie? Imi pare rau ca nu-mi aduc aminte cum totul a inceput. Toate lucrurile mari incep dintr-o banalitate ce usor poate fi uitata. Si-am uitat-o. Lucruri mari? Stai putin, fotografiile mele sunt de incepator. Nu, fotografia este un mare lucru ce mi-a modificat cursul vietii. Directia s-a schimbat in toamna lui 2008, drumul decisiv fiind apucat in martie 2009 cand primul DSLR mi-a ramas lipit in maini. Fotografia mi-a devenit si devine tot mai mult un mod de viata. Fotografia, parintii, zambetul micutului meu verisor, piscurile muntilor si padurile sunt chiar viata mea. Neinconjurat de prieteni, fara dragostea EI ( unde EA reprezinta laitmotivul romantic ), fotografiatul castiga in fiecare zi o secunda in plus de atentie. Sunt un indragostit, fotografia si schiatul purtand povara dragostei mele oarbe. De ce doar ele? Asa a fost sa fie.

Ganduri? Fiindca mintea-mi explodeaza uneori, ganduri si trairi imi curg prin corp intr-un mod alert. Cand trupul imi ajunge la saturatie, confesiunilor le voi da frau liber. De ce aici si nu personal cuiva? Asa a fost sa fie.

In incheierea primului post, doar cateva lucruri ar mai fi de spus : acesta-i inceputul drumului spre maturitatea adevarata. Fiti maturi, dar pastrati copilaria in adancul vostru si fiti gata oricand sa v-o aratati. Cineva, la momentul potrivit o va aprecia. De cat mai multa pace sa aveti parte. Nu uitati ca oameni suntem cu totii si ca singurul lucru ce poate indrepta si salva orice este DRAGOSTEA. Ca asa este sa fie...