Intre fotografie si ganduri

Pe strada

2011-04-08T22:15:00.002+03:00

"Cu tine voi gasi dimineata-n fiecare seara,
Nici nu voi mai sti cum timpul zboara
Mai ales cand tot ce ne-nconjoara
Se va opri in loc si ne va privi..."

Dimineata de noiembrie

2010-11-04T10:27:00.002+02:00

O mamaliguta buna cu bucatele de unt, cu branza rasa si cu smantana pe deasupra, impreuna cu Brian Adams, iar cateva raze prin geam ma alinta... si am o pofta nebuna sa-ti aud chicotitul cand te ridic in brate spre cer, iar tu sa-mi cobori cu un sarut timid... :-)

Insula Corfu

2010-08-20T09:46:00.008+03:00

M-am gandit ca in loc sa fac o introducere, voi prezenta direct cateva concluzii: nu vei vedea niciodata asa ceva la noi in tara, este scump pentru buzunarul romanului, nu te vei umple de nervi. Este suficient sa spui mai pe scurt ca merita.

Am crezut ca cel mai frumos albastru pe care ochii mei l-au vazut este al cerului. Am crezut ca exista paduri cat poti vedea cu ochii doar de conifere. Am crezut ca doar in munti voi vedea ape cristaline.

Marea Neagra? Nu o consider o gluma proasta adresata romanilor sau bulgarilor, este mai degraba o ironie, dar pe deplin meritata. Marea Ionica in schimb? De-un albastru inchis in larg, de-un amestec de turcoaz si bleu in apropierea tarmului, foarte sarata, linistita si de-o claritate ca si sufletul unui copil.

Ipsos. Aici am stat. Un fel de Costinesti, dar mult mai civilizat. O statiune micuta, cu plaja ingusta de pietricele, cu o strada principala pe care sunt presarati palmieri stufosi, lamai verzi peste tot, leandri albi si roz, smochini, iar o data ce ai parasit limitele statiunii nu vezi decat maslini. Este plin de restaurante, cluburi pentru toate gusturile, shop-uri pentru suveniruri, agentii care iti ofera excursii si, bineinteles, foarte multe firme de inchiriat scutere, ATV-uri si masini. Cateva food market-uri si cam asa se completeaza doar o latura a strazii principale. Cealalta latura pare a fi dedicata plimbarilor linistite, nu exista decat trotuarul si palmierii, imediat langa desfasurandu-se plaja si marea.

Oamenii? Nu cred ca am intalnit niciunde vreo figura scarbita, am vazut multe chipuri zambitoare, multi ospatari politicosi si atenti, n-am vazut vanzatori care sa-si dea ochii peste cap, cu alte cuvinte toti oamenii locului vor sa-ti faca pe plac pentru a te intoarce si altadata la ei.

Tot legat de oameni, statiunea este plina de turisti italieni, ba chiar unii vanzatori, ospatari sau patroni sunt italieni. Aceasta inseamna ca cel mai mult am auzit vorbindu-se italiana, simtind uneori ca n-am nimerit intr-o insula greceasca. In orice caz, nimic deranjant sa ai italieni in jurul tau, dar devine enervant in momentul in care italienii incep seara sa urce pe scutere cate 2-3 si sa goneasca pe absolut toate strazile si stradutele statiunii, tipand unii la altii, nefiind prea atenti la drum, creandu-ti impresia ca e doar o chestiune de timp pana vor face un accident. Totusi, este de apreciat ca statiunea se umple seara de scuterele inchiriate, in loc de frustrati carora le place sa mearga in coloana cu 5-10 km/h si sa-si etaleze masinile de zeci-sute de mii de euro.

Am vazut putin din insula, timpul fiind principala problema cand stai doar o saptamana. Totusi e grozav sa mergi in 1-2 excursii cu vaporul, chiar daca asta inseamna sa-ti consume toata ziua, e grozav sa vizitezi Corfu Town ( mai ales orasul vechi si fortareata ), e grozav sa vezi soarele rasarind, e grozav sa vezi iahturi de lux si ambarcatiuni cu panze plutind ori in porturi, ori in largul marii. Dar poate cel mai grozav lucru pentru un roman este sa mearga intr-un loc aglomerat, plin de restaurante si fast-food-uri si sa nu vada la tot pasul gunoaie pe jos. E grozav chiar sa stii ca pe teritoriul Greciei circuli doar pe autostrada ca sa ajungi in portul Igoumenitsa. Multe-s grozave, dar cum spuneam, timp sa ai.

Preturi? Piperate in cea mai mare parte. Ca idee, in food-market-uri cornurile cu ciocolata sunt de la 1E in sus, cea mai ieftina sticla de Coca-Cola 1.5L costa 1.8E, o sticla de apa de 1.5L cam 0.5E, un ou cam 0.5E, mezelurile feliate ambalate cam de la 2E in sus, o lotiune de plaja de la 13E in sus, painea feliata incepand cu 0.6E. In restaurante sau fast-food-uri o portie de hamburger cu cartofi prajiti costa 5E, o portie de souvlaki sau gyros 5E, o ciorba 4-5E, o friptura cu garnitura cam de la 12-13E in sus, o bucata de somon la gratar cu legume fierte si orez 9E, o pizza 7-8E, un suc din gama Coca-Cola la 250ml costa in medie 2E, un pahar de suc natural 3.5E. Meniurile la toate restaurantele erau bogate, aveai de unde alege, iar cel mai bun lucru era ca erau afisate in 2-3 limbi inainte de a intra.
Tot ca idee de preturi, un sezlong sa inchiriezi costa 3E/zi, n-am idee umbrela cat era. Inchirierea unui scuter incepea parca de la 10E/zi, un ATV de cea mai mica putere pornea de la 25E/zi, o masina de la 30-35E/zi. De precizat este faptul ca ai nevoie de permis de conducere (macar categoria B) indiferent ce inchiriezi.
Excursiile de o zi pornesc undeva de la 16E si merg pana pe la 30E, in functie de locatia in care se merge.
Transportul in comun pana in Corfu Town costa 1.5E, se face cu autocare un pic vechi, dar confortabile si dotate cu clima.

Expeditie Fagaras 2010

2010-07-19T22:12:00.007+03:00

Organizez expeditie in Muntii Fagaras in perioada 12-20 august 2010 avand ca scop principal parcurgerea celei mai importante parti din creasta ( aproximativ 3/4 din lungimea aeriana a ei de 50 km ).

Muntii Fagaras nu au nevoie de nici o prezentare din partea mea, existand numeroase informatii pe Internet cu privire la cel mai important masiv al tarii.

In ordine, cele 4 harti de mai jos reprezinta parcurgerea crestei Fagarasului de la Vest la Est, traseul fiind marcat dupa cum urmeaza :
- dunga rosie traseul principal;
- dunga albastra trasee secundare pe care ne vom abate fie pentru a innopta, fie pentru a ne aproviziona si a manca ceva mai "deosebit" decat vom avea noi in rucsaci :-)
- dunga verde traseul de iesire din munte ;
- punct galben locuri posibile in care vom innopta.

Ca echipament este obligatoriu rucsacul special conceput pentru astfel de expeditii (cu cadru usor de aluminiu), incaltaminte comoda ( si neaparat nu noua! ) care sa sustina glezna piciorului, sac de dormit si cort. In clipa de fata nu este disponibil decat un cort de 3 persoane, acesta fiind deja ocupat.

Mentionez ca traseul nu este unul periculos decat in putine cazuri, este accesibil in marea parte a lui, necesita rezistenta la efort, atentie si bineinteles vointa. De aceea chiar si incepatorii pot fi capabili pentru a duce la bun sfarsit expeditia.

Pentru orice fel de intrebari folositi mailul c_ceauca@yahoo.com sau numarul de telefon 0745 164 700.

PS : veti gasi in Fagaras hrana sufletului la care unii poate inca visati :-)
PPS : o melodie care ma duce cu gandul acolo...

Catalin :-)

Invatatura

2010-06-26T23:10:00.003+03:00

Citez :

"Stii, lumea nu-i condusa de legi scrise pe hartie. E condusa de oameni. Unii in conformitate cu legea, altii nu. Depinde de fiecare individual cum va fi lumea lui, cum si-o va face. Si in plus, mai ai nevoie de noroc, astfel incat altcineva sa nu-ti faca viata un cosmar. Nu este atat de simplu precum iti spun in scoala primara, dar este totusi bine sa ai valori puternice si sa reusesti sa ti le mentii. In mariaj, in faradelege, in razboi, oricand si oriunde.

Am dat-o in bara. La fel Paulie si Sam. Am vrut o viata mai buna, dar in final am ajuns mult mai rau decat majoritatea oamenilor.

Stii, cred ca-i important sa pastrezi un echilibru al lucrurilor. Da, echilibru, asta-i cuvantul potrivit. Pentru ca tipul care vrea prea mult risca sa piarda absolut tot. Bineinteles, cel care isi doreste prea putin de la viata, s-ar putea sa nu primeasca niciodata nimic. "

Dupa gard :-)

2010-05-16T19:43:00.003+03:00

Floare de mai...

2010-05-16T19:42:00.003+03:00

Aprilie, ultimele

2010-04-20T23:46:00.004+03:00

TRIST

2010-04-08T01:01:00.010+03:00

Adrian mereu se trezeste dimineata cu greutate. Niciodata nu-i suficienta o alarma pentru a reusi sa-si deschida ochii. Prima incepe cu melodia din genericul desenului animat Cow&Chicken, a doua suna la 06:15 de-a dreptul enervant. Intre timp si TV-ul este programat sa se aprinda.
Se da jos din pat, merge 3 metri pentru a ajunge in fata oglinzii. Se priveste. "Inca o zi in care vei face ceea ce tu stii mai bine. Sa injuri, sa tragi mata de coada, sa trantesti atunci cand ai ocazia. Sa asculti filosofii despre fotbal. Sa zambesti, dar asta numai in zilele cu adevarat bune!". Isi prepara singur pachetul, prietena lui inca doarme. Ba nu...a uitat, a plecat de alaltaieri, dar pare a fi acelasi lucru cu sau fara ea. Se urca in Oltcit-ul lui albastru, prafuit si consumator de benzina cat un BMW seria 3 model '82, indreptandu-se cu 80 km/h fiindca mai mult nu poate spre fabrica.
La intrare e intrebat de noul portar : tu lucrezi aici? Cu un aer resemnat Adrian raspunde "De 3 ani...in fiecare blestemata de zi, chiar si sambata. Iar duminica nu se lucreaza fiindca seful nostru, Alexandru, n-are chef decat de vreo partida rasuflata de sex cu Andreea, colega mea. Dar vom incepe sa lucram duminica atunci cand el va fi devenit impotent". Portarul, blond, cu ochi albastri si o privire tampa pare a fi ramas blocat, incat Adrian trece impasibil mai departe.
Traverseaza gradina. Stai putin. Gradina? Cu trandafiri? Ce cauta trandafirii roz cu roua diminetii pe petalele lor in incinta blestematei fabrici? Asa se intreaba Adrian despre sine, ce cauta un suflet ca al lui in mirosul greu de cositor?
Ajunge in vestiar. Isi pune halatul alb-gri, cel cu 2-3 marimi mai mare, papucii albi de farmacie care-i coloreaza sosetele albe, introduce 2 fise in tonomat si primeste o jumatate de portie de cafea tare. Sorbind din ea, trece intai sa-l salute pe cel datorita caruia castiga un ban. Fiindca in spatele unui reparator de electronice este mereu un tip care a incurcat firele. Al doilea este rockerul. Insa Adrian il saluta prieteneste cu "hei, Crizantemo...".
La 6:59 Adrian ajunge in atelierul cu a lui duhoare de sosete nespalate de 3 saptamani. Noroc ca primul ajuns in atelier, Viorel, deschide toate geamurile. Dar asta doar pana la 7:30 cand Doamna "Pre-Menopauza" vine si le tranteste fiindca o trage curentul. Aproape toata lumea o uraste, insa cu stupoare Adrian a constatat de-a lungul timpului ca tot acea lume o si linge acolo unde ei ii place mai mult.
In urma lui Adrian mai intra "Negru'", Cristina - Ochi Albastri, Ionel si Gabriel. Apare si semi-Seful, Tudor. Si nu in ultimul rand, Andreea. Stiti voi care Andreea.
Astfel se aduna formula completa pentru o noua zi de sclavie in cadrul atelierului.
Ziua perfecta pentru Adrian incepe sa se contureze cand afla ca are sute de produse ce trebuie sa sufere modificari care-i mananca nervii, care-l fac sa spuna cuvantul cu "P" si care-i fac pe ceilalti sa intoarca privirea spre el cand s-a auzit o bufnitura. Vrand sa se binedispuna, mai merge sa-l sacaie pe Negru'. Dar pana sa ajunga sa scoata un cuvant, observa ca Gabriel se cearta cu Andreea pe subiectul "bani", ea bineinteles sustinandu-si iubitul de duminica dimineata. Adrian intreaba "Bataie" ? "Tu vezi-ti acolo de oalele tale!" ii raspunde Andreea, aruncandu-i in acelasi timp si o privire cu coada ochiului, dar nu necunoscuta. A mai vazut-o Adrian la Orci, in filmul Lord of the Rings. Renunta la orice conversatie pe care avea de gand s-o faca si intorcandu-se da piept in piept cu Mihaela, o doamna de varsta a doua, mataita si care-ti vorbeste de parca ai fi idiot. "Adrian, te rog sa nu-i spui Flaviei ca mi-ai dat 6 abtibilde de la OMV, ca se supara. I-am zis ca mi-ai dat numai unul". In acelasi timp se spune ca Mihaela este prietena buna cu Flavia. Insa nu te poti pune cu foamea de profit pe care Mihaela o are in sange. Ajungand din nou la masa lui, nici lui Adrian nu-i vine sa creada cat de prefacut a fost in momentul in care a rostit cuvintele "Nu-ti face probleme", dar lucrurile se echilibreaza cand in gandul lui se deruleaza vesnicele cuvinte cu "P","F" si urarile "sta-ti-ar in gat banii si produsele pe care le cumperi de la benzinarii la reducere".
La 10 este pauza de masa. Jumatate de ora in care mancarea iti sta undeva intre esofag si stomac auzind filosofii si tactici de fotbal. Discutii despre autoturisme dorite, bineinteles scumpe si cu sisteme electronice evoluate, dar intrebarea lui Adrian ramane aceeasi : "ESP, ABS, EBD, ECU, TDI si toate celelalte prescurtari inseamna ca gropile se umplu cu asfalt cand roate le atinge?".

Unii din colegii lui Adrian se considera fericiti. Pe unii victoria echipei de fotbal a orasului, slaba dealtfel, ii face fericiti. Aceiasi oameni par a fi incantati sufleteste daca discuta despre un "fenomen" precum fotbalul la nivel de Divizia A. Se simt fericiti conducand un E Classe intr-un oras duhnind a gaze. Altii nu stiu sa mearga pe bicicleta, dar fac scoala de soferi. De fapt, de ce sa mergi cu bicicleta? Merg la schiat fiindca-i o moda, nu o senzatie. Si asta bineinteles, in Austria. Ajung pe malul unui lac pentru a-si pune poze kitchoase pe Facebook apoi.Fiindca Hi5 nu mai este in voga. Isi petrec sarbatorile in strainatate si calatoresc numai in strainatate. Mai rau este ca mai departe ei dau nastere unor copii care-i vor copia pe ei.

O dragoste nesfarsita...

2010-03-21T22:44:00.004+02:00

Frumuseti innecate

2010-03-20T22:06:00.002+02:00

Jurnal de bord

2010-03-16T21:58:00.007+02:00

Parca o infinitate a trecut de cand nu am mai scris, caci de cand programul de gradinar la AEM este foarte incarcat, n-am avut timp sa tai frunza la caini nici macar pe blogul meu. Mereu apare cate ceva si de multe ori acel lucru este somnul. Fir-ar sa fie cum ma izbeste somnul in plex de cum intru pe usa micutului meu apartament! Nici sa mananc nu-mi arde, nici hainele sa mi le pun in dulap n-am chef, ce credeti ca fac? Ma culc? NU! Repede, repede sa intru pe forum la aria Foto sa vad ce se mai intampla, sa vad cu cine ma mai cert eventual. Apoi repede sa verific si Bursele Foto, nu ca as avea bani, dar na, e un tic nervos! Si hop, deja e ora 18. Ma pun sa dorm. Ma trezesc ca un pasa la ora 22 si ma lupt cu mine pana la ora 23:30 sa ma conving ca am pierdut o zi degeaba :D Apoi dupa asa o lupta incrancenata intre eu-rile mele, ghici ce, mi se face un somn de nu te vad bine! Somn usor si gata, mi se taie filmul.

Totusi, acum este bine sa informez populatia ca nu-s atat de lenes pe cat pare. Fiindca mai ies la plimbare cand trebuie sa-mi duc deseurile menajere la cosul aferent si cat de curand imi voi "lansa la asfalt cu gropi" si bicicleta pentru a-i induce parului meu senzatia ca este batut de un vant de Londra.

Si fiindca-s bolnav cu schiatul,am fost si la Straja de curand. Bineinteles, cazat in bomba lui Mesty. Nu ca as fi pretentios la conditii, n-a fost pana la urma rau sa dorm in frig. Si mi-am dat seama cat de bine ma simt la munte incat n-am putut fi nervos cand am primit explicatia : "Iar s-a imbatat ochelaristul azi noapte si a uitat sa bage in focul de la centrala!".
De schiat, am schiat bineinteles cu disperare, de unde si lipsa vreunei poze ca amintire. Am avut parte de un soare atat de zambitor, ca-i vedeam toti dintii, iar sufletul aproape ca-mi gafaia la modul in care il hraneam. Zapada spulberata de schiuri si varfurile albe de la orizont, cerul de-un albastru perfect si aerul ce simteam ca-mi taie fin chipul... ce-ti mai poti dori in afara de inca o tura? La un moment dat am fost nevoit sa ma opresc in varf. Mi-era atat de foame ca as fi inceput sa-mi rod unul dintre betele de schi. M-am lasat in clapari, mi-am trantit fundul in zapada moale si am mancat CEL MAI BUN ou fiert de pe fata pamantului si CEA MAI DULCE, GUSTOASA si ZEMOASA portocala din viata mea! Apoi, satisfacut, am tras un ranjet de fericire soarelui si-am trecut din nou la "treaba" pana a venit ora plecarii.

Mi-am facut timp si pentru aparatul meu. Jucandu-ma cu niste origami facuti de colegul meu de lucru, Generalul Mizu, am reusit sa realizez un cadru conceptual care-mi pare unul dintre cele mai bune ale mele. Si nu ma laud, dar mi-a fost destul de apreciat :P PS : inimioarele EU le-am decupat!

Si-am mai facut ceva. Am plecat pe "sestache" vineri seara si m-am prezentat in fata usii tale cu cele mai dragute lalele portocalii pe care le-am gasit. Cand te-am auzit spunand "Eram sigura ca ai sa vii!" am stiut cat de dor imi era sa te vad si sa te strang in brate. Ti-am imortalizat in minte zambetul inconfundabil si conturul verde al irisului ochilor in lumina soarelui de martie. Ma bucur nespus ca m-ai lasat sa beau din ceaiul tau facut cu inghetata zgaltaita si ca m-ai lasat sa-ti fac un cadru care acum nu-mi mai iese din suflet...

Acestea fiind spuse, nu mai am sa zic decat salutul antipatic banateanului : "pa pa, pa pa!"

Wagoneer

2010-03-03T22:07:00.003+02:00

Mi-am luat ghete! Din 2 motive :

1. Actualele mi s-au rupt dupa ce-am batut cu ele niste munti vara sau iarna si dupa ce le-am purtat aproape continuu primavara si toamna :D .

2. Ca sa par in continuare ceva mai inalt decat sunt in mod normal

Pare ca ne intelegem bine, iar maine se intrevede o prima plimbare foarte placuta pe malul Begai :)

Ma grabesc, deci pe curand!

A! Era sa uit. O primavara cu miros de frezii sa aveti in inimile voastre!

Aceasta-i pentru tine! :-)

2010-02-14T22:24:00.003+02:00

Pleaca, adu-mi culorile!

2010-02-14T22:21:00.004+02:00

Decembrie, Ianuarie, Februarie plecati de-nconjurati Pamantul timp de-un an, plecati cu tristetea apasandu-va, nu va-ntoarceti data viitoare fara de culorile pe care trebuie sa mi le puneti in suflet. Trimiteti vorba in cele patru zari lui Martie, Aprilie si frumosului Mai ca ii astept cu drag s-aduca Primavara si culorile calde :-)

Plecati triste, aduceti-mi culorile!

2010-02-14T21:38:00.004+02:00

Decembrie, Ianuarie, Februarie plecati de-nconjurati Pamantul timp de-un an, plecati cu tristetea apasandu-va, nu va-ntoarceti data viitoare fara de culorile care trebuie sa mi le puneti in suflet. Trimiteti vorba in cele patru zari lui Martie, Aprilie si frumosul Mai ca ii astept cu drag s-aduca Primavara :-)

Reflexii cu trimitere spre... copilarie :-)

2010-02-08T22:39:00.002+02:00

Cine-i dragalas?

2010-01-21T23:28:00.002+02:00

2010-01-21T23:23:00.003+02:00

Ne-am bucurat de bucuria lor...

...am admirat stelutele de Craciun...

...am avut un moment de reculegere in memoria Revolutiei...

... si inghetati, am servit un ceai de fructe de padure :-)

Ceturile lui "Undrea"

2010-01-21T23:18:00.002+02:00

Straja ( Partea a II-a ) si curtea Manastirii Lainici

2010-01-21T23:13:00.004+02:00

Straja ( Partea I )

2010-01-13T21:11:00.004+02:00

Stele

2010-01-13T19:22:00.002+02:00

Bucuresti - Caminul Leu C

2010-01-13T18:44:00.005+02:00

Caminul Leu C, la 10 minute distanta de cinematograful de ultima generatie din Romania, pare a fi desprins totusi din vremea celui de-al doilea razboi mondial. La etajul 2 o camera a ars pana la tencuiala imediat dupa sarbatori, cablurile de pe palier s-au topit, tavanul s-a facut negru, iar electricitate a ramas doar in camere, slava Domnului.

Despre conditii, nu se gasesc cuvinte. Gandacii din unele camere parca sunt in lumea lor, ferestrele sunt din lemn care sta sa putrezeasca, unele geamuri lipsesc si nu exista alte modalitati de a inchide fereastra decat cu cuie pe post de zavoare. Ciment pe jos. Toaleta are WC-uri turcesti, emanand un miros teribil uneori, iar in dusuri lipsesc cu desavarsire masurile minime de igiena. Ba mai mult, bateria de dus este de fapt un buton care se apasa si care in 1-2 secunde revine, apa oprindu-se. Au existat totusi studenti ingeniosi care folosesc o sfoara fixata in holzsuruburi pentru a nu lasa butonul sa revina. Apa vine direct combinata, rece cu calda, insa din cate am vazut vine ori cam rece, dar frecvent extrem de fierbinte.

Imi cer scuze pentru calitatea slaba a pozelor ( din punct de vedere tehnic ), am tras cateva cadre in foarte mare graba pentru a nu fi vazut. Distorsiunile din unele poze sunt din cauza spatiilor stramte in care trebuia sa fotografiez.

2009-11-29T22:14:00.002+02:00

Zambiti, va rog!

2009-11-26T19:49:00.005+02:00

Mi s-a stricat frigiderul! Spume! Ba nu, la gura mea numai vorbe pentru care n-as ajunge in Rai. Aud doar un tzac-tzac al motorului ce incearca sa porneasca, dar si tzac-tzac fac nervii mei care se rup mai ceva ca firele de ata. Trei inflacarati vorbesc din televizor, dar nu-i bag in seama, caci mi-s infundate urechile de nervi in timp ce-mi golesc frigiderul si-l dezghet. Trece un ceas si fondul e acelasi : nervi, apa scursa din frigider, discutii aprinse la televizor... dar in final termin, dau cu usa de la bucatarie si atunci urechile mi se desfunda : "... un moment cu adevarat special intr-o gara din Belgia, in Anvers. Oare noi cand vom ajunge sa zambim precum spectatorii acelui moment regizat?" .

Va invit pe toti, mai ales pe cei incruntati ca mine, intr-o pauza de lucru, seara inainte de culcare sau pur si simplu intr-un moment al zilei cand ai impresia ca vezi negru in fata ochilor, sa vizionati scurtul clip care mi-a adus zambetul din nou pe buze, care mi-a adus aminte sa privesc lucrurile detasat, mi-a adus aminte sa fiu un om mai bun, sa ma bucur de orice moment si sa-i ofer sufletului meu acele lucruri care ii aduc in plus un strop de viata. Vizionare placuta!

Cismigiu

2009-11-24T21:20:00.004+02:00

Bucurestii vechi

2009-11-15T21:51:00.004+02:00

Sunt foarte nedumerit... :-)

2009-11-04T23:43:00.001+02:00

Gyuri Pascu - Adi Barar - Cargo

2009-11-04T23:33:00.005+02:00

Un ALBASTREL...

2009-10-23T02:07:00.006+03:00

Le place sa-ti spuna "Suedezul". Ca ai parul blondin si ochii jucausi albastri. Le place sa-ti spuna ca esti ca o broscuta atunci cand te lipesti in bratele lor. Pentru mine insa...esti "Albastrel" si "gandacelul meu"... :-) Nu m-am putut abtine sa nu-ti spun asa cand printre zabrelele patutului te uitai nedumerit spre chipul meu, cand tu erai intr-un trening albastru si purtai sosete albastre, cand ochii tai albastri ii studiau pe ai mei. Inima nu mi se poate abtine sa nu bata mai tare cand tu imi oferi iarasi un zambet dupa atata timp in care nu ne-am vazut. Stiu ca ma uiti in timpul in care eu sunt departe de tine, dar mai stiu ca ceva din inima ta plapanda inca tine minte, caci imi zambesti inca din primele minute ale revederii... Nici ochii nu mi se pot abtine, mi se umezesc si parca apa fina a lor imi fierbe pe gene. Cand imi zambesti atat de larg, cand ganguresti si palmele le intinzi spre chipul meu sa-l atingi, parca sufletul imi explodeaza de dragoste si fericire... nu stiu daca exista lucru mai frumos pentru noi, cei din jurul tau, decat acela de-a te iubi pe tine, Albastrel...

"Albastrel...Albastrel...te iubesc de mititel..."

Ne intalnim la mijloc?

2009-10-15T23:10:00.003+03:00

Carrie

2009-09-25T16:32:00.007+03:00

O introducere din Dictionarul Fenomenelor Metapsihice :

Telekinezia este capacitatea de a deplasa obiectele sau a cauza schimbari in interiorul obiectelor prin forta mintala. Cele mai temeinice consemnari ale fenomenului s-au raportat in momente de criza sau in situatii de stres, cand autovehiculele au fost ridicate prin levitatie de deasupra unor trupuri imobilizate sau daramaturi ale unor cladiri prabusite.

O cheama Carrie. Carrie White. O tanara de 17 ani, victima maniei religioase a mamei sale, victima a rautatii colegilor de la liceu, posedand o putere telekinezica latenta, mentionata curent ca TK. Demonstratiile capacitatilor ei telekinetice nu au intarziat sa apara atunci cand a fost pusa in situatii extreme de vinovatie si stres, rezultate in urma agresivitatii mamei sale sau, cel mai recent, a batjocorelilor colegelor de la dusuri in momentul venirii pentru intaia oara a menstruatiei. Pentru faptele insultatoare la adresa Carriei, Christine primeste pedeaspa maxima din partea directiunii : o saptamana de exmatriculare si interdictia de a participa la Balul de Absolvire. Pe de o parte Susie, o colega care-si regreta faptele, isi convinge iubitul pentru a o invita pe Carrie la bal, pe de alta parte Christine pune la cale cu iscusinta planul de razbunare ce va fi aplicat in noaptea ce va intra in istorie.

Citat din Umbra a explodat :

"Actualmente, s-a cazut in general de acord ca fenomenul TK este o situatie recesiv-genetica - dar opusul unei boli ca hemofilia , care se declanseaza numai la subiecti de sex masculin. In cazul hemofiliei, afectiunea este generata numai daca un mascul suferind fecundeaza o femela purtatoare si inofensiva a genei recesive. Daca urmasul acestei impreunari este de sex masculin, atunci rezultatul va consta intr-un fiu hemofil. Daca progenitura e femela, va rezulta o fiica purtatoare. Ar trebui subliniat faptul ca gena hemofiliei poate fi purtata recesiv de catre mascul ca parte a genotipului sau. Dar daca acesta se combina cu o femela purtand aceeasi gena interzisa, atunci, in cazul unui fiu de parte barbateasca, rezultatul va consta in hemofilie.

In cazul familiilor regale, unde casatoriile interfamiliare erau raspandite, sansa genei de a se reproduce odata patrunsa in familie era foarte ridicata - de unde si denumirea de Rau al Regilor. Astfel, hemofilia se remarca mai ales in acele culturi unde se practica incestul si casatoria intre veri de gradul I.

La fenomenul TK, se pare ca purtator este masculul; gena TK poate fi recesiva la femela, dar domina numai la femele. Rezulta ca Ralph White, tatal Carriei, purta gena. Margaret Brigham, mama, din pura intamplare, purta si ea semnul genei nefaste, dar avem motive intemeiate sa credem ca era recesiva, de vreme ce nu s-a gasit nici o informatie care sa indice ca ar fi avut puteri telekinezice asemanatoare cu cele ale fiicei ei. In prezent se fac investigatii in viata mamei Margaretei Brigham, Sadie Cochran - caci, daca si configuratia dominanta/recesiva obtine aceleasi rezultate ca TK-ul ca si cu hemofilia, este posibil ca doamna Cochran sa fi fost TK-dominanta. Evident ca, avand in vedere holocaustul ce s-a produs in Noaptea Balului, izolarea acestei gene trebuie sa devina una dintre prioritatile numarul 1 ale medicinei. Hemofilul, sau gena H, produce urmasi masculi cu deficit sangvin. Telekineticul, sau gena TK, produce femele capabile sa distruga aproape la discretie...".

Planul Christinei reuseste, perechea formata din Carrie si Tommy este data de juriu ca fiind Regi ai Balului de Primavara 1979. Ajunsi pe podium, in vazul tuturor, in sunetul imnului liceului, partea a doua a planului se pune in aplicare : galetile pline de sange de porc de deasupra scenei intorcandu-se si revarsandu-se peste pereche. Una dintre ele scapa, iar Tommy este ucis pe loc. Plina de sange, Carrie fuge spre casa, lasand in urma sa un liceu care subit isi inchide toate usile, izbucneste in flacari, benzinarii sarind in aer, hidrante nefunctionale, obiecte care prind viata si care pandesc orice fiinta umana, amenintand-o cu moartea. Injunghiata de propria mama, cu cutitul infipt in spate, Carrie isi lasa mama in flacari si isi da ultima suflare la marginea orasului sub ochii mintii lui Susie, una dintre putinele supravietuitoare ale masacrului.

Citat din Umbra a explodat :

"...atunci cand se va stabili o procedura de testare, toti copiii de varsta scolara vor fi supusi testului intr-un mod la fel de rutinier precum cel pentru TBC. Totusi, TK-ul nu este un virus ; face parte din persoana afectata in aceeasi masura cu, de pilda, culoarea ochilor.

Daca facultatile TK manifestate intervin ca facand parte din pubertate, si daca acest test ipotetic TK se efectueaza pe copiii care incep clasa I, atunci cu siguranta vom fi avertizati. Dar in acest caz, a fi avertizat inseamna a preintampina? Daca testul TBC rezulta pozitiv, copilul poate fi tratat sau izolat. Dar daca iese pozitiv testul TK, nu avem nici un alt tratament decat un glont in cap. Si cum ar fi posibil sa se izoleze o persoana care, in ultima instanta, ar avea puterea de a dobori toate zidurile?

Si chiar daca izolarea se poate realiza cu succes, ar permite oamenii ca o fetita draguta sa fie smulsa de langa parintii ei la primul semn al pubertatii pentru a fi ferecata intr-un seif de banca pentru tot restul vietii? Ma indoiesc. Intr-adevar, se pare ca ne-am intors de unde-am plecat...".

O carte ce mi-a tinut incordate toate simturile timp de sase ore intr-un tren, asteptand izbucnirea ce avea sa aduca finalul Balului si nu numai.

Zone Industrielle

2009-09-24T00:26:00.001+03:00

VAND OBIECTIV NIKKOR 55-200 VR

2009-09-10T18:45:00.009+03:00

Obiectivul se prezinta impecabil din punct de vedere optic cat si functional, a avut filtru UV pus in permanenta. Folosit in regim de amator, avand maxim 2000 de cadre trase. Vine impreuna cu capacele originale, parasolar, husa Nikon si cutie. Motivul pentru care il vand : upgrade.

Accept si schimburi cu diferenta din partea mea pentru Tamron 70-200 2.8, 80-200 2.8 push-pull, 70-300 VR.

Il predau personal in Timisoara, cu testare in prealabil. Trimit si prin curier, cumparatorul suportand costul transportului.

Pentru orice alte detalii suplimentare pot fi contactat pe c_ceauca@yahoo.com sau la telefon 0745 164 700

Pret: 450 RON

VANDUT

Fericirea

2009-08-30T22:46:00.005+03:00

Drumul coboara in serpentine largi prin padurea aglomerata de crengi cazute la pamant, de glasuri de pasari ascunse in scorburi, de raze de soare ce-au izbutit sa se strecoare inauntru pentru a se prabusi pe patul moale de frunze. Roua diminetii inca mai respira pe varful catorva plante, asteptandu-si sfarsitul si,mai apoi, inceputul unei noi zi pe acest taram magic al iubirii. Un luciu intins de apa prinde forma, ca o oglinda ce-a retinut toata lumina soarelui si acum aruncand-o spre ochii nostri. Casa de langa lac priveste semet spre adancurile lui, fara teama, fara retinere, insistenta, desi e la un pas de abis. Ca si noi.

Apropiindu-ne, lacul usor parca freamata. De admiratie? De ura? Aud parca suspine. De tristete? De bucurie?

De ce plangi?

Apa este prietena cu zidurile ce-o imprejmuiesc, ziduri ce continua la stanga si la dreapta spre infinit, nestiind unde cercul se inchide. Ziduri stravechi, crapate si totusi prietene cu apa ce le-a adus la starea din prezent. Caci miliardele de picaturi tin zidurile acum in viata, fara de ele vantul transformandu-le in praf fin imprastiat in cele patru zari.
Un nou suspin.

De ce plangi?

Drumul ce se opreste in casuta galbena de pe malul lacului separa apa de padure, adancul de inaltimi si, gandesc eu, viata de moarte. Desi lacul imi spune ca el este cimitirul, soarele totusi atinge varfurile copacilor si pana sa ma dezmeticesc dintr-un sarut catifelat, el deja s-a ingropat in pamantul padurii pentru a rasari la capatul celalalt al lumii. Suflarea vantului se naste si vine dinspre lac, lovind gingas tot ce intalneste in cale, dar pe mine strabatandu-ma si aducand inauntrul capului meu un fior cu glas subtire ce se vaita.

Mergand pe mai sus amintitul drum despartitor de lumi, ne intrerupem pentru a privi treptele de piatra ce urca in padure, despicand-o si facandu-i un gol patrat in centru, similar golului patrat cu varfuri ascutite ce-mi urca si coboara intre stomac si inima. Urcam si ajungand pe platou picioarele simt ca nu ma mai pot sustine. Ziduri tulburi gri, coloane inalte de piatra, crapaturi si desene macabre oriunde privesti. Parca ceva traieste dedesubt, parca se aud strigate disperate de a ajunge in lumea noastra. Bolboroseli si rasete groase imi inunda auzul. Incruntandu-ma, vad mormintele cum ies la iveala, doua cate doua, unele peste altele, asezate haotic, vad cum sicriele se deschid, cum creaturi ies si se apuca unele pe altele, tipand, plangand si suspinand, cerand ajutor, iertare si speranta. Clipesc o singura data si toate tac, toate se inchid in sicrie si se ingroapa inapoi de unde au venit. Nu-mi aud decat inima cum imi bubuie.

Pasisem impreuna pe taramul iubirilor moarte.

De ce plangi?

Un ponton care inainteaza pe lac si la al carui capat se afla o masa rotunda. O fata de masa perfect alba o imbraca si doua scaune moi asteapta. O lumanare cu flacara trimitind-o spre cer, aprinzand stelele. Linistea profunda imi da ameteli, apa mult prea linistita imi da un sentiment straniu de groaza combinat cu bucurie. Aproape ca as auzi cum picaturile de ceara ale lumanarii usor inclinate cad pe servetul alb de dedesubt. Si vazand picaturile o voce acoperita de toata apa lacului, de malul maroniu de pe fundul lui imi spune "Priveste-i ochii".
"De ce plangi?"
"Ca sunt fericita!"

Ilustrand trairi stranii pe malul unui lac, ma intreb, ca si voi, unde-i neadevarul? In descriere sau in raspuns?
Realitatea de atunci? A fost perfecta.
Cea de acum privind spre cea de atunci? Stranie raportata la raspunsul pe care l-am primit.

Cu dedicatie pentru un apus...

TAPINARII - SUNT FERICIT

Va urma...

Orfana. O gaura in trecut. Rege si Imparateasa. Manfrotto.

2009-08-30T22:30:00.005+03:00

Cateva poze cu noua achizitie :-)

2 Ganduri

2009-08-22T13:06:00.003+03:00

Nu ma asteptam sa transmit aceste randuri :

Este mai rusinos sa nu ai incredere intr-un prieten decat sa fii inselat de acesta ( A. Schopenhauer )

O inima curata este precum varful muntilor : nu poate retine ura in ea asa cum nici ei nu pot retine apa .

Hoinar

2009-08-21T01:40:00.006+03:00

O farama de viata

2009-08-12T07:29:00.001+03:00

Ruginiu

2009-08-12T00:25:00.002+03:00

Nici nu realizez cum zilele se scurg. Unele trec precum trece valul marii, tu despicandu-l in doua. Rapid, puternic atacandu-ma, involburandu-se inauntrul inimii mele, spargandu-se in mii de ganduri si amintiri, terminandu-se subit, lasand doar nisipul sub picioarele mele. Pentru a se usca, pentru a ma arde, pentru a nu ma face sa uit ca refluxurile inca apar.

Mi-au trebuit 23 de ani sa ajung la tine, batranule parc ce mi te deschizi in cale. Mi-au trebuit mai bine de doua decenii sa ajung langa tine, bancuta simpla, si trupul cu al meu suflet obosit sa mi-l intind usor de-a lungul tau. Sa simt cum lemnul tau vechi se straduieste sa stea moale, sa simt cat de mult incerci sa fii ceea ce nu poti : mijlocul EI, impreuna cu al EI sunet din interior ce-mi soptea iar si iar cuvantul "viata" . Nu-mi poti fi nici macar perna, nu-mi poti reprosa nici macar "da-mi perna ca asta-i a mea!", nu-i poti inlocui mirosul si mai presus de toate, nu poti face sa fim doua chipuri pe aceeasi perna... straniu, tu, impreuna cu crengile copacilor ce-mi atarna deasupra ochilor, impreuna cu aleile tale printre care ti-ai strecurat firicele de iarba, impreuna cu ocrotitorul cer, ma faceti sa zambesc. Usor ochii mi se inchid involuntar, genele atent impletindu-mi-se, simtind cum imi trimiti vanticelul rece, hotarat sa-mi smulga lacrimile. Si ar fi avut puterea daca nu mi-ai fi trimis din ceruri frunza ce mi-a lovit pieptul, trezindu-mi ochii doar intr-o pelicula fina de apa sarata. In palma o tin acum si cu degetul abia daca indraznesc sa-i ating nervurile. "Ai fost o frunza minunata, ai fost mai mult, ai fost o floare...ba nu, mai mult! Ai fost chiar un vis colorat...dar palesti, pierzi cate o culoare in fiecare zi, iar pe cand toamna va fi inceput te vei gasi printre miile ca tine, fara viata, intr-o singura culoare, rupta de copacul alaturi de care ai crescut, copacul care mereu se intreaba de ce TU, marea lui iubire, l-ai parasit subit...?".

2009-08-12T00:20:00.004+03:00

2009-08-11T23:18:00.002+03:00

Nici nu realizez cum zilele se scurg. Unele trec precumtrece valul marii, tu despicandu-l in doua. Rapid, puternic atacandu-ma, involburandu-se inauntrul inimii mele, spargandu-se in mii de ganduri si amintiri, terminandu-se subit, lasand doar nisipul sub picioarele mele. Pentru a se usca, pentru a ma arde, pentru a nu ma face sa uit ca refluxurile inca apar.

TO BIKE OR NOT TO BIKE

2009-08-04T07:37:00.000+03:00

Oldies but ... ?

2009-08-02T16:03:00.011+03:00

Payday . In and out of... focus . Din intuneric .

2009-07-31T07:04:00.006+03:00

PAYDAY

29 iulie si a trecut o luna de zile de cand, umil si cu o teama pana in varful degetelor, am calcat pragul locului unde lucrez. 29 iulie si gasesc pe masa mea fluturasul care ma anunta ca a venit una dintre cele doua zile de salariu. "Rest de plata : --- " . O suma frumusica imi spun in gand, impaturesc hartia frumos, o pun deoparte si constat dupa 5 minute ca mainile incepusera sa-mi tremure. Intrebarea imi rasuna in cap : "Ce-mi cumperi din primul tau salariu?". Inventez. In gandul meu : "O bicicleta de care te vei indragosti". Surad amintindu-mi gandul. Ai nevoie de o bicicleta sa patrunzi in lumea mea. Ai nevoie si tu de una pentru a simti aerul rece repezindu-se spre tine intr-o dimineata de vara. Ai nevoie si tu de una pentru a simti alunecarea lina, plutirea. Am EU nevoie sa te privesc cum strapungi aerul, scapand din ochi cele doua picaturi de... fericire. Iarta-mi romantismul, iarta-mi visul de a calca pe biciclete aleile nenumarate de pe malul apei.

Ai si tu nevoie de una .

IN AND OUT OF...FOCUS

"Iti place melodia asta?" Raspuns : "Nu, imi suna parca prea comun..." . HALO. Apare ca si cu ar fi dupa geamul mat ce se intinde spre infinit. Uneori, de dupa geam, parca ar vrea sa m-atinga, uneori innebunesc privind-o, innebunesc stiind ca-i acolo, dar sub scutul EI de netrecut. Se indeparteaza, se apropie, dar nu de ajuns. HALO. O urasc pe HALO, auzind-o cantandu-mi noaptea ma infior, auzind mereu "Iti place melodia asta?" ... Cine in afara de mine si EA ar fi stiut ca in cateva ore vom fi HALO unul pentru altul, despartiti de un geam aburit? HALO. Mereu acolo, mereu nedistingand priviri, zambete sau intristari.

DIN INTUNERIC apar felinarele trecand in viteza. IN INTUNERIC ma afund, aerul sfichiuind ca un bici in apropierea urechilor mele ce treptat se astupa. Las orasul sclipind in lumina si navalnic ma astern la drum. "Adio, adio, romantica urbe, adio zadarnic si dulce trecut"... Furia picioarelor mi se amplifica necontrolat, ca apa unei cascade mi se involbureaza trupul, spasmodic respir. DIN INTUNERIC vine o privire, ca un glont imi strapunge amintirea si soptit aud "Tare drag imi esti!" . Picioarele mi se opresc. Lasandu-mi capul pe spate si cu ochii inchisi doresc ca vantul din fata sa ma loveasca atat de puternic incat sa ma arunce spre cer. Incetinesc, aproape ca elanul mi-l pierd. Si-n timp ce pleoapele mi se intredeschid, in timp ce INTUNERICUL prinde forme, vantul devine o suflare. "Ti-am suflat cu dor pe gene" inima imi canta nestavilita...

DIN INTUNERIC vin... spre CULORI ma indrept!

Ora 5

2009-07-28T22:22:00.003+03:00

Fulgerator deschid ochii si mintea imi transmite ca inima imi bubuie. Ma trezesc ca dintr-un cutremur puternic, nu zaresc nici o lumina si intunericul ma anunta scurt : vine refluxul. Deodata toata apa marii se retrage, rezumandu-se la un punct abia vizibil la orizont. Am simtit. Am simtit cum aproape mi-a taiat talpile retragandu-se, am simtit nisipul trecandu-mi manios printre degete, am simtit cum apa calda a devenit un suvoi inghetat cand mi-a simtit pielea. Imaginea trista a pontonului caruia acum i se vad picioarele parasite de apa sunt chiar eu. Tristetea imi da de veste pe un ton rautacios : vin! Nu mai pot privi spre orizont, capul nu mi se mai ridica si nu reusesc decat sa cuprind cativa pasi in fata mea : aburi iesind prin crapaturile nisipului uscat de un milion de ani si tepi de gheata insetati sa-mi strapunga pielea si sa-mi ajunga la sange. Mai departe decat eu pot privi aud o soapta ce devine incet tipat asurzitor, apoi se stinge brusc cand primul varf de gheata se infige lacom in mine. Durerea paleste, caci vocea...vocea aceea...unde am mai auzit-o?

Pare ca n-am respirat deloc, plamanii dilatandu-se si contractandu-se sacadat. Doua picaturi. Doar doua. Si prelingandu-mi-se pe chip, gheata si aburii devin apa. Raman ranile intepaturilor, arsurilor peste care sarea marii ameninta ca vine.

Privesc spre ceas : 5 fix.

Enumar usor : A...si ma opresc...B... C...si-mi inchid ochii...D...E... era EA...si adorm...

Cateva...

2009-07-27T23:42:00.010+03:00

Un pic din toate

2009-07-26T01:01:00.007+03:00

Inca ma gandesc la ziua de vineri cand mi-a zburat inima din piept inca de dimineata...

Dar azi? Azi, sambata? Din nou cu inima zburata, ceasul este 6:30 si eu deschid ochii brusc. Da, se intampla din nou, ca in fiecare dimineata. Este refluxul, pamantul de sub picioarele mele ramane sterp, marea se indeparteaza usor de mine pe masura ce devin constient. Senzatia e aceeasi cu cea din unele dimineti cand trenul pleca usor din gara... Mi-e teama de reflux, el imi fura in fiecare dimineata marea in care ma scaldam, el imi aduce soare nemilos, el imi poate aduce atat de usor tristetea daca-i dau voie, el ma poate juca pe degete! Vreau sa dispara, vreau sa ramana oceanul vesnic prin care eu, dintr-un adanc mai mic cadeam intr-unul mai mare, explorand intunericimile din ce in ce mai mari ale dragostei.

Dar trezeste-te, e 7 deja! Te asteapta iarba umeda, lacul in care vei inota, copacii care insistent se prind de peretii stancosi ai muntelui, te asteapta doua strangeri de mana si bucuria revederii, pana si aparatul foto e mai nerabdator ca tine sa se trezeasca. Si tu ce faci, tot in pat esti? Da-te jos! Si ma dau... si asa incep 12 ore frumoase. Dar refluxul nu doarme... si e viclean, mereu la ora fixa imi aduce aminte ca sunt in picioarele goale pe un pamant uscat si fierbinte.

E ora 20 si zambetul micutului cu ochi albastri ma infioara. Ochii lui sunt bucuria ochilor mei. Doua perechi de ochi dulci am stiut, doar una a ramas.

Este 00:00 si refluxul are o ultima rabufnire : o tanara intinsa pe o banca de piatra priveste in gol la un felinar ascuns de ramurele verzi. E trista, e in lumea ei, se vede asta. Plec si eu capul, dar repede mi-l ridic si accelerez puternic.

Refluxul vine atat de des si atat de mult uscat lasa in urma. Dar apa sarata ma lasa mai curat, iar intr-o minunata zi el nu va mai fi nevoit sa vina. Caci atunci in mare ma voi scalda in voie... caci atunci EA va fi revenit.

P.S. : Luni seara imi pun speranta sa uploadez imagini

Azi

2009-07-24T07:35:00.002+03:00

Ai simtit trepidatia? Si gandul ti-a alergat o clipa spre ceea ce nu ai vrea sa-ti mai amintesti? Nu, nu m-am putut abtine sa nu rememorez...

Cel care merita sa fie primul

2009-07-21T00:37:00.003+03:00

Citesc in ochii lui sinceritatea. Inima percepe dragostea din vorbele lui.

Parintele stie tot, parintele mi-a cunoscut bucuria si esecul, victoria sau infrangerea, parintele mi-a cunoscut suferinta, mi-a plans alaturi si mi-a intins mana sa ma ridice. Parintele este tot ce conteaza mai mult intr-o lume din ce in ce mai rece : dragostea.

Nu te-ar rani niciodata! Este prietenul adevarat al vietii, din prima pana in ultima zi a existentei tale.

As rupe oricand o zi din viata mea pentru o lacrima in minus pe obrazul celor carora le port dragostea nemarginita...

Azi am zburat

2009-07-19T13:50:00.001+03:00

Cu mult inainte de a-mi suna ceasul am deschis ochii de dimineata. In ceata vazand ora 6:30. Un pic entuziasmat, un pic adormit, ardeam de nerabdare pentru intalnirea de la ora 10 organizata in cadrul campaniei "Verde pentru biciclete".

La ora 8:15 deja pedalam spre centrul orasului pentru cateva minute petrecute in fata catedralei si nu inauntrul ei din cauza "costumatiei" mele.

Pornim la 10:30 aproximativ 80 de biciclisti din complexul studentesc, pe Bld. Liviu Rebreanu, la AEM schimband directia catre Ghiroda. Cativa kilometri de offroad pe o poteca foarte ingusta au facut ca multi sa ne abandoneze. Mi-am continuat drumul, pedaland incet prin iarba care imi gadila gleznele, printre cele cateva lacuri, prin vantul usor rece, acoperit de raze de soare scapate printre norii pufosi.

Ora 12:30. Numai cativa mai ajungem la punctul de plecare din complexul studentesc. Doar cateva minute am mai zabovit admirand un cuplu dragut pe biciclete, pana cand si acestia au plecat spre casa lor.

Raman singur si pornesc in viteza spre casa, traversand complexul, taind o parcare in diagonala. Picioarele imi pedalau nebuneste. Pinionul cel mai mare la pedale, cel mai mic la roata din spate si viteza aproape atinsese apogeul. Un viraj larg spre stanga, prea larg luat de mine. Dintr-o data cu incetinitorul am vazut cum rotile imi lovesc bordura si cum bicicleta mi se loveste violent, pe rand, de 3 stalpi mici asezati pe marginea trotuarului. Ea se incolaceste in jurul celui de-al patrulea, dar eu continuu... zburand. De aici totul a revenit parca la viteza nebuneasca dinaintea accidentului si nici nu stiu cum 4-5 metri i-am parcurs in zbor si apoi pe asfalt rostogolindu-ma.

N-am decat 4-5 zgarieturi pe un brat si pe genunchi. Nu acelasi lucru l-as putea spune despre draga bicicleta : o pedala rupta cu totul, pinioanele de la pedale indoite, ambele roti cu jocuri laterale. Mi-era draga...si inca o data am stiut ceva... atat cat dureaza sa pocnesti din degete, ceva sau cineva drag poate sa dispara.

Si totusi, a durat prea putin zborul...

Un prim Post

2009-07-18T21:12:00.001+03:00

Primul Blog. Probabil singurul. De ce acum? De ce intr-o seara cand afara-i furtuna? De ce cand tocmai simt cum durerea de cap alearga spre mine? Raspunsul meu la astfel intrebari a devenit in ultima vreme scurt : asa a fost sa fie.

Fotografie? Imi pare rau ca nu-mi aduc aminte cum totul a inceput. Toate lucrurile mari incep dintr-o banalitate ce usor poate fi uitata. Si-am uitat-o. Lucruri mari? Stai putin, fotografiile mele sunt de incepator. Nu, fotografia este un mare lucru ce mi-a modificat cursul vietii. Directia s-a schimbat in toamna lui 2008, drumul decisiv fiind apucat in martie 2009 cand primul DSLR mi-a ramas lipit in maini. Fotografia mi-a devenit si devine tot mai mult un mod de viata. Fotografia, parintii, zambetul micutului meu verisor, piscurile muntilor si padurile sunt chiar viata mea. Neinconjurat de prieteni, fara dragostea EI ( unde EA reprezinta laitmotivul romantic ), fotografiatul castiga in fiecare zi o secunda in plus de atentie. Sunt un indragostit, fotografia si schiatul purtand povara dragostei mele oarbe. De ce doar ele? Asa a fost sa fie.

Ganduri? Fiindca mintea-mi explodeaza uneori, ganduri si trairi imi curg prin corp intr-un mod alert. Cand trupul imi ajunge la saturatie, confesiunilor le voi da frau liber. De ce aici si nu personal cuiva? Asa a fost sa fie.

In incheierea primului post, doar cateva lucruri ar mai fi de spus : acesta-i inceputul drumului spre maturitatea adevarata. Fiti maturi, dar pastrati copilaria in adancul vostru si fiti gata oricand sa v-o aratati. Cineva, la momentul potrivit o va aprecia. De cat mai multa pace sa aveti parte. Nu uitati ca oameni suntem cu totii si ca singurul lucru ce poate indrepta si salva orice este DRAGOSTEA. Ca asa este sa fie...