2013 - Review

Anul cu cele mai multe evenimente, intamplari si trairi din viata mea se incheie… de ziua mea! Asa ca trag linie dupa un an si va spun, incercand sa nu va plictisesc, despre “aventura” mea.

Dupa momentele grele de la finalul lui 2012, nu-mi pierd suflul sau vointa si fac prima iesire in Retezat, iarna, urmata de alte escapade in munti iarna, mai mult sau mai putin reusite, dar care au reusit sa ma deconecteze de la tot ce inseamna viata cotidiana. Dobandesc o tot mai mare vointa de a cunoaste muntii iarna si mi se naste ideea de a cuceri Mont Blanc-ul in vara care urma sa vina. 

Retezat - aproape de Curmatura Bucurei

In paralel fac tot mai multe iesiri cu noua mea bicicleta de oras, facuta de baietii de la BicicleTeMe si cu ocazia asta incep sa postez primele poze, ale mele, pentru pagina de Facebook „Timisoara Cycle Chic”. Vremea de afara devine tot mai buna, ies si mai mult cu bicicleta, iar prietenia cu Alex, Simona, Marian, Roxana (care apropo, gateste bestial :D) si ulterior cu Zoli devine tot mai stransa. Si, ca orice relatie, ea devine din ce in ce mai buna pe masura ce timpul trece. Din punctul asta de vedere vara ce-a trecut a fost cea mai buna vara din toata existenta mea, plina de glume (nu numai normale), rasete, bere si, bineinteles, biciclete! Asa distractie urbana ca anul acesta nu stiu cand voi mai trai, dar ceea ce ma bucura este faptul ca am trecut si prin asta. Cat despre distractia extra-urbana, Emil si Adi mi-au fost parteneri de pedalat pe coclauri, in jurul Timisoarei. 

Proaspat intrat in posesia "Domnisoarei" de oras

Alex, Zoli, Roxana, eu si cei 3M : Mark (cel mai simpatic baietel), Moni si Marian

Echipa Timisoara Cycle Chic : Simona, eu, Marian si Alex

La o tura de sosea : Adi, eu si Emil

Tot la capitolul “biciclit urban”, a fost o mare realizare pentru Timisoara Cycle Chic sa aiba parte de o expozitie o luna intreaga la Centrul de Informare Turistica, iar mai apoi pe durata celor 3 zile de la Street Delivery. Pagina creste cu pasi mici, tot mai multi biciclisti ne recunosc, iar in 2014 speram sa facem pasi importanti in ceea ce priveste promovarea mersului pe bicicleta in Timisoara. 

Sedinta foto Timisoara Cycle Chic

Merita amintit evenimentul din aprilie de la Budapesta la care m-am deplasat cu Alex, Adriana si Alin, cu tot cu biciclete, pentru a pedala in multimea de 100.000 de biciclisti in cadrul Masei Critice. N-a fost vorba numai de eveniment, ci si de niste lungi plimbari pe doua roti prin Budapesta. La final stransesem aproape 100 de km parcursi.  Au fost aproape 24 de ore cu care nu stiu daca ma voi mai intalni vreodata.  Intrand in contrast puternic cu ceea ce am vazut la Budapesta a fost iesirea de a doua zi, la “Pedalarea de primavara”. Fara cuvinte.

Alex, Adriana, eu si Alin la Budapesta

Am fost acolo!

Dimineata de 1 Mai ma gaseste pe bicicleta plina de bagaje. Ma duc la parinti de Pasti, dar pe ocolite, intr-un tur care a insumat aproape 600 de km de-a lungul a 4 zile. Sunt singur si, culmea, nu-mi este urat, ci este fantastic de bine! Ajung pe magicul mal al Lacului Trei Ape, ma bate un vant naprasnic pe Semenic, admir Cascada Bigar, am parte de o coborare extraordinara de 15 km pana in Oravita, parcurg o zona foarte salbatica (plina de serpi si soparle) pana la Bazias, urmez cursul Dunarii pana la Severin. Ma bucur nespus de peisaje, indur efortul urcarilor abrupte, sufar de sete si foame in ultima zi si cad destul de urat cu 10 km inainte de punctul final. Ajung acasa plin de sange pe picioare, dar nu mai simt durerea cand parintii ma iau in brate. De a doua zi abia a inceput chinul…

Ziua 2 : plecare dimineata de la Valiug

Pe 17 mai, abia recuperat in urma cazaturii din urma cu 2 saptamani, profit de ultima zapada din Fagaras si parcurg traseul Balea Lac – Vf. Vanatarea lui Buteanu intr-un ritm alert. La intoacere, pe ploaie, alunec din Saua Capra si ma duc cu toata viteza... intai pe spate, apoi pe burta, spre coltii stancilor iesite din zapada. Ma opresc cu ajutorul pioletului si totul se termina cu bine.

Undeva intre Saua Capra si Vf. Vanatarea lui Buteanu

Planul meu de a urca pe Mont Blanc se suspenda din cauza lipsei unui partener, iar in lipsa lui costurile cresc foarte mult. Melancolia ma cuprinde gandindu-ma la tura pe bicicleta din primavara si imi pun la punct plecarea in Turul Romaniei, aceasta insumand 2.500 km, dar cu o durata foarte limitata de timp: 20 de zile. Din nou intampin o mare piedica care-mi amana visul: nu primesc de la job decat 2 saptamani de concediu, insuficient pentru ceea ce-mi propusesem. Refuz ideea de a pleca intr-un tur mai scurt si ma reorientez catre trekkingul in Fagaras si Retezat. Tot atunci ma hotarasc 100% ca la intoarcerea din concediu sa-mi gasesc un alt job.

In scurtul meu concediu, am petrecut cateva zile intai in Fagaras, in zona Lacului Capra, ploaia venind in fiecare zi sa ma viziteze timp de cateva ore dupa orele 13-14. In fiecare noapte au fost in jur de 0 grade. De neuitat sunt flotarile de pe Vf. Vanatarea lui Buteanu, facute incercand sa ma incalzesc in asteptarea rasaritului. Cu o zi inainte de a pleca am urcat pe bicicleta Transfagarasanul pe partea nordica, infruntand grindina de pe ultimii kilometri si un tremurat puternic care credeam ca ma va duce la infarct. Coborarea a fost, zic eu, cretina, fara casca si la limita aderentei. Au urmat apoi cateva zile in Retezat. Cateva nopti in cort, cateva la Cabana Gentiana unde Nea Gigi mi-a facut sederea foarte placuta. Mai sus, la Lacul Bucura nu puteam decat sa ma… bucur! Am fost luat la ochi de catre un grup, ca eram singur, si mi-au lasat cadou in dimineata plecarii lor o doza de bere. Cand am descoperit-o, ei doar ce plecasera si se uitau in urma spre mine. Cineva mi-a facut cu mana si i-am raspuns.

Ca o mica paranteza, foarte des in timp ce merg avand pulsul 120, imi vine in minte Dumitru Gingu care parca m-a luat deoparte, mi-a aratat cu degetul spre munti si mi-a zis "aia sunt pentru pentru tine". Uneori vizualizez momente de acum peste 10 ani cand eu si Bogdan ne miram de cat de multe poate profesorul sa care in spate. Zambetul n-are cum sa te ocoleasca cand se intampla asta. O parte din motivatia mea i-o datorez, caci ceva bine ascuns inauntrul meu ma impinge sa incerc sa-l fac mandru. 

Malul Lacului Capra

Urcare Transfagarasan

Retezat, colt de Rai

Cu ajutorul indrumarilor lui Mizu, reusesc sa fiu acceptat intr-un internship platit si parasesc locul de munca de la acea vreme. Dupa 3 luni de training intens, sunt acceptat in urma interviului final pentru un job adevarat. In timpul celor 3 luni am facut parte dintr-un grup foarte unit, iar pe langa el am cunoscut in mica masura un om deosebit, Bogdan Munteanu, coordonatorul grupului din care faceam parte. Pe viitor sper sa am ocazia sa-l intalnesc de cat mai multe ori. 

CETP3

Se face din nou iarna si 1 Decembrie ma gaseste pe creasta Fagarasilor. Planul imi este dat peste cap din cauza primei telecabine, asa ca socotesc ca nu am timp de a ajunge pe Vf. Vanatarea lui Buteanu, oprindu-ma pe Vf. Vaiuga. Pericolul nu ma ocoleste, la urcare o portiune de doar 2 metri lungime punandu-mi probleme mari din cauza terenului mixt. Nu reusesc sa stau mai mult de cateva minute pe varf din cauza rafalelor puternice si ma retrag rapid. La coborare intampin din nou dificultati din cauza amestecului de stanca cu gheata de pe unele portiuni. Totul se termina cu bine si foarte placut dupa coborarea din Saua Capra.

Saua Capra

15 Decembrie, din nou pe munte. De data asta o tura lipsita de pericole, dar de anduranta. Pornesc cu Daniel de dimineata si reusim sa ajungem cu masina la bifurcatia spre Cabana Cuntu. De acolo continuam pe picioare pana la cabana si, mai departe, pana pe Vf. Tarcu. In apropierea varfului, Dan de la statia meteo ne iese in cale. Am avut parte toata ziua de un peisaj cum nu credeam ca ochii mei vor vedea vreodata. Chiar daca a fost o zi obositoare, a fost perfecta.

Deasupra norilor

Cand soarele se ineaca in nori

A fost un an care m-a lasat cu extrem de multe amintiri in urma mult mai multor evenimente decat cele enumerate mai sus, cu mici povestiri si experiente pe care le-am impartasit in stanga si in dreapta, cu bucurii nenumarate, fericire, deconectari, reflectii, dar si dezamagire, nervi, tensiune si lacrimi. Lucrurile tind mereu sa se echilibreze, fericirea permanenta sau tristetea permanenta nu vor exista niciodata.

2014? In primul rand, nu as putea spune prea multe despre ce va fi. Trei lucruri stiu: din ianuarie voi urma cursurile Scolii de Iarna Nahanny, iar la inceput de vara imi adun toate fortele si sperantele pentru a-mi pune in aplicare un plan indraznet. “Indraznet” zic eu, “nebunesc” zic altii. Cel de-al treilea lucru e si cel mai important: ma ghidez in continuare dupa ideea “urmeaza-ti temerile, ele nu te vor conduce pe cai gresite”. Mai mult nu stiu, dar cu siguranta vom afla cu totii la finalul lui 2014. J