2 Ganduri

Nu ma asteptam sa transmit aceste randuri :

Este mai rusinos sa nu ai incredere intr-un prieten decat sa fii inselat de acesta ( A. Schopenhauer )

O inima curata este precum varful muntilor : nu poate retine ura in ea asa cum nici ei nu pot retine apa .

Hoinar

O farama de viata

Ruginiu

Nici nu realizez cum zilele se scurg. Unele trec precum trece valul marii, tu despicandu-l in doua. Rapid, puternic atacandu-ma, involburandu-se inauntrul inimii mele, spargandu-se in mii de ganduri si amintiri, terminandu-se subit, lasand doar nisipul sub picioarele mele. Pentru a se usca, pentru a ma arde, pentru a nu ma face sa uit ca refluxurile inca apar.

Mi-au trebuit 23 de ani sa ajung la tine, batranule parc ce mi te deschizi in cale. Mi-au trebuit mai bine de doua decenii sa ajung langa tine, bancuta simpla, si trupul cu al meu suflet obosit sa mi-l intind usor de-a lungul tau. Sa simt cum lemnul tau vechi se straduieste sa stea moale, sa simt cat de mult incerci sa fii ceea ce nu poti : mijlocul EI, impreuna cu al EI sunet din interior ce-mi soptea iar si iar cuvantul "viata" . Nu-mi poti fi nici macar perna, nu-mi poti reprosa nici macar "da-mi perna ca asta-i a mea!", nu-i poti inlocui mirosul si mai presus de toate, nu poti face sa fim doua chipuri pe aceeasi perna... straniu, tu, impreuna cu crengile copacilor ce-mi atarna deasupra ochilor, impreuna cu aleile tale printre care ti-ai strecurat firicele de iarba, impreuna cu ocrotitorul cer, ma faceti sa zambesc. Usor ochii mi se inchid involuntar, genele atent impletindu-mi-se, simtind cum imi trimiti vanticelul rece, hotarat sa-mi smulga lacrimile. Si ar fi avut puterea daca nu mi-ai fi trimis din ceruri frunza ce mi-a lovit pieptul, trezindu-mi ochii doar intr-o pelicula fina de apa sarata. In palma o tin acum si cu degetul abia daca indraznesc sa-i ating nervurile. "Ai fost o frunza minunata, ai fost mai mult, ai fost o floare...ba nu, mai mult! Ai fost chiar un vis colorat...dar palesti, pierzi cate o culoare in fiecare zi, iar pe cand toamna va fi inceput te vei gasi printre miile ca tine, fara viata, intr-o singura culoare, rupta de copacul alaturi de care ai crescut, copacul care mereu se intreaba de ce TU, marea lui iubire, l-ai parasit subit...?".

Nici nu realizez cum zilele se scurg. Unele trec precumtrece valul marii, tu despicandu-l in doua. Rapid, puternic atacandu-ma, involburandu-se inauntrul inimii mele, spargandu-se in mii de ganduri si amintiri, terminandu-se subit, lasand doar nisipul sub picioarele mele. Pentru a se usca, pentru a ma arde, pentru a nu ma face sa uit ca refluxurile inca apar.

Mi-au trebuit 23 de ani sa ajung la tine, batranule parc ce mi te deschizi in cale. Mi-au trebuit mai bine de doua decenii sa ajung langa tine, bancuta simpla, si trupul cu al meu suflet obosit sa mi-l intind usor de-a lungul tau. Sa simt cum lemnul tau vechi se straduieste sa stea moale, sa simt cat de mult incerci sa fii ceea ce nu poti : mijlocul EI, impreuna cu al EI sunet din interior ce-mi soptea iar si iar cuvantul "viata" . Nu-mi poti fi nici macar perna, nu-mi poti reprosa nici macar "da-mi perna ca asta-i a mea!", nu-i poti inlocui mirosul si mai presus de toate, nu poti face sa fim doua chipuri pe aceeasi perna... straniu, tu, impreuna cu crengile copacilor ce-mi atarna deasupra ochilor, impreuna cu aleile tale printre care ti-ai strecurat firicele de iarba, impreuna cu ocrotitorul cer, ma faceti sa zambesc. Usor ochii mi se inchid involuntar, genele atent impletindu-mi-se, simtind cum imi trimiti vanticelul rece, hotarat sa-mi smulga lacrimile. Si ar fi avut puterea daca nu mi-ai fi trimis din ceruri frunza ce mi-a lovit pieptul, trezindu-mi ochii doar intr-o pelicula fina de apa sarata. In palma o tin acum si cu degetul abia daca indraznesc sa-i ating nervurile. "Ai fost o frunza minunata, ai fost mai mult, ai fost o floare...ba nu, mai mult! Ai fost chiar un vis colorat...dar palesti, pierzi cate o culoare in fiecare zi, iar pe cand toamna va fi inceput te vei gasi printre miile ca tine, fara viata, intr-o singura culoare, rupta de copacul alaturi de care ai crescut, copacul care mereu se intreaba de ce TU, marea lui iubire, l-ai parasit subit...?".

TO BIKE OR NOT TO BIKE

Oldies but ... ?